uscător - explicat in DEX

uscător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. Uscătorie. – Usca + suf. -ător.

uscător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uscătór¹ adj. m., pl. uscătóri; f. sg. și pl. uscătoáre

uscător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uscătór² (aparat) s. n., pl. uscătoáre

uscător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
USCĂTÓR, -OÁRE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație folosită la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. (Rar) Uscătorie. — Usca + suf. -ător.