uscățiv - explicat in DEX

uscățiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. – Uscat² + suf. -iv.

uscățiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uscățív adj. m., pl. uscățívi; f. uscățívă, pl. uscățíve

uscățiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
uscățív, -ă adj. (d. uscat). Slab, dar sănătos: om uscățiv.

uscățiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uscățiv a. cam uscat, înalt și jigărit: uscățiv așa cum este EM.

uscățiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
USCĂȚÍV, -Ă, uscățivi, -e, adj. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscat, costeliv. — Uscat² + suf. -iv.