uscățel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscaței, -ele, adj.,
s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui
uscat2 (
I).
2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (
1).
3. S. f. (Mai ales la
pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (
2). –
Uscat2 +
suf. -el, -ică.uscățel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uscățél adj. m.,
pl. uscățéi; f. uscățícă, pl. uscățéleuscățel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)USCĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, uscăței, -ele, adj.,
s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat
2 (
I).
2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (
1).
3. S. f. (Mai ales la
pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (
2). — Uscat
2 +
suf. -el. —
Uscățică: cu schimbare de sufix.