urzicătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URZICĂTÚRĂ, urzicături, s. f. Iritație a pielii în urma atingerii cu urzici, cu alte plante sau cu animale urticante. –
Urzica +
suf. -ătură.urzicătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urzicătúră s. f.,
g.-d. art. urzicătúrii; pl. urzicătúriurzicătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URZICĂTÚRĂ, urzicături, s. f. Iritație a pielii în urma atingerii cu urzici, cu alte plante sau cu animale urticante. —
Urzica +
suf. -
ătură.