urzicător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URZICĂTÓR, -OÁRE, urzicători, -oare, adj. Care urzică, care produce usturime. ♦
Fig. Caustic, sarcastic, ironic. –
Urzica +
suf. -ător.urzicător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urzicătór adj. m.,
pl. urzicătóri; f. sg. și
pl. urzicătoáreurzicător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URZICĂTÓR, -OÁRE, urzicători, -oare, adj. Care urzică, care produce usturime. ♦
Fig. Caustic, sarcastic, ironic. —
Urzica +
suf. -
ător.