urzicare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) URZICÁRE,urzicări, s. f. Acțiunea de a (se) urzica și rezultatul ei. – V. urzica.
urzicare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) urzicáre s. f., g.-d. art. urzicắrii; pl. urzicắri
urzicare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) URZICÁRE,urzicări, s. f. Acțiunea de a (se) urzica și rezultatul ei. — V. urzica.