urzicar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))URZICÁR1, urzicare, s. n. 1. (Rar) Loc pe care cresc multe urzici.
2. (
Reg.) Pânză cu care se acoperă fața și trupul mortului. – Din
urzică +
suf. -ar.urzicar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))URZICÁR2, urzicari, s. m. (
Reg.)
1. Pasăre mică, cu pene negricioase, care trăiește mai ales prin urzici.
2. Fluture mic, roșiatic, cu pete mari, negre, a cărui omidă, de culoare neagră, trăiește pe urzici
(Vanessa urticae). – Din
urzică +
suf. -ar.