urzeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URZEÁLĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate în războiul de țesut, printre care se petrece firul de bătătură pentru a se obține țesătura.
2. Fig. (Rar) Alcătuire, conformație, structură.
3. Fig. Intrigă, uneltire, complot. –
Urzi +
suf. -eală.urzeală (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)urzeálă, urzeli, s.f. – Totalitatea firelor urzite întinse pe stavilele războiului de țesut; téară, urzală de téară (atestat în Rozavlea) sau urzâtură (Berbești) (ALR 1971: 511). – Din urzi + -ală.
urzeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urzeálă s. f.,
g.-d. art. urzélii; pl. urzéliurzeală (Dicționaru limbii românești, 1939)urzeálă f., pl.
elĭ. Teară, firele pe care se îndeasă bătătura pînzeĭ.
urzeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urzeală f. firele de tort, trebuincioase pentru a face bătătura pânzei.
urzeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URZEÁLĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate în războiul de țesut, printre care se trece firul de bătătură pentru a se obține țesătura.
2. Fig. (Rar) Alcătuire, conformație, structură.
3. Fig. Intrigă, uneltire, complot. —
Urzi +
suf. -eală.