urni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URNÍ, urnesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦
Tranz. A pune în funcțiune o mașină, un sistem tehnic etc. – Din
sl. urinonti.urni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)urní (-nésc, -ít), vb. – A mișca, a deplasa cu greu. –
Mr. aurnescu „a se grăbi”.
Sl. urinati „a devia” (Miklosich,
Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 345),
cf. sb. urinuti „a împinge”.
Der. din
sl. otŭrinati „a împinge” (Tiktin) pare mai dificilă fonetic.
urni (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)urní, urnesc, vb. tranz., refl. – A (se) răsturna, a (se) prăbuși, a (se) îmburda; a (se) urni din loc; a porni, a merge: „Când covata o tomnit / Cuptoriu i s-o urnit” (Calendar 1980: 16). – Din sl. urinati „a devia” (Cihac, DER, DEX).
urni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. urnésc, imperf. 3
sg. urneá; conj. prez. 3
să urneáscăurni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URNÍ, urnesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦
Tranz. Apune în funcțiune, a porni o mașină, un sistem tehnic. —Din
sl. urinonti.urnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)urnì n. Mold. a mișca din loc cu anevoie:
brațul meu nu poate o piatră să urnească AL. [Serb. URINUTI, a împinge].