urloĭ - explicat in DEX

urloi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URLÓI, urloaie, s. n. (Pop.) Burlan. – Et. nec. Cf. urla.

urloi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urlói (pop.) s. n., pl. urloáie

urloi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URLÓI, urloaie, s. n. (Pop.) Burlan. — Et. nec. Cf. urlă.

urloĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
urlóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu urlă). Burlan, olan. Uluc la casă. Bz. Stup Trans. Horn. – Și hurlóĭ și urlúĭ. V. gurnă.