urechiușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URECHIÚȘĂ, urechiușe, s. f. 1. Diminutiv al lui
ureche. 2. Ciupercă comestibilă cu pălăria în formă de pâlnie de culoare galbenă-portocalie sau roșcată (
Cantharellus cibarius). ♦ (
Bot.) Urechea-babei.
3. (
Pop.) Colțunași umpluți cu carne, care se fierb în supă. –
Ureche +
suf. -ușă.urechiușă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)urechiúșă s. f.,
g.-d. art. urechiúșei; pl. urechiúșeurechiușă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URECHIÚȘĂ, urechiușe, s. f. 1. Diminutiv al lui
ureche. 2. Ciupercă comestibilă cu pălăria în formă de pâlnie de culoare galbenă-portocalie sau roșcată (
Cantharellus cibarius). ♦ (
Bot.) Urechea-babei.
3. (
Pop.; la
pl.) Colțunași umpluți cu carne, care se fierb în supă. —
Ureche +
suf. -
ușă.urechĭușă (Dicționaru limbii românești, 1939)urechĭúșă f., pl.
e și
ĭ. Ureche mică. Un fel de cĭupercă comestibilă numită uneorĭ și
dreahlă. Trans. Alt fel de cĭupercă comestibilă numită și
gălbior (cantharellus cibárius și
edúlis) și alta, tot comestibilă
(tremella helvelloides). V.
gheabă și
hrib.