urcuș - explicat in DEX

urcuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URCÚȘ, urcușuri, s. n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + suf. -uș.

urcuș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
urcuș, urcușuri s. n. (tox.) primele efecte resimțite după ingerarea unui drog.

urcuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urcúș s. n., pl. urcúșuri

urcuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
urcúș m. Suiș (locu și acțiunea): începem urcușu.

urcuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
urcuș n. urcare pe un munte.

urcuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URCÚȘ, urcușuri, s. n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă. — Urca + suf. -uș.