urdă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚRDĂ s. f. 1. Derivat al laptelui (de oaie) care se obține prin fierberea și închegarea zerului gras rămas de la prepararea cașului sau de la alegerea untului.
2. Compus:
urda-vacii = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina acoperită cu peri cenușii și cu flori albe (
Cardaria draba). –
Et. nec.