urcioruș - explicat in DEX

urcioruș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URCIORÚȘ¹, urciorușe, s. n. Urcioraș. [Var.: ulciorúș s. n.] – Urcior¹ + suf. -uș.

urcioruș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URCIORÚȘ², urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior². – Urcior² + suf. -uș.

urcioruș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
urciorúș (rar) (-cio-) s. n., pl. urciorúșe

urcioruș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URCIORÚȘ¹, urciorușe, s. n. Urcioraș. [Var.: ulciorúș s. n.] — Urcior¹ + suf. -uș.

urcioruș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URCIORÚȘ², urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior². — Urcior² + suf. -uș.