unilateralitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UNILATERALITÁTE s. f. Însușirea, starea a ceea ce este unilateral. –
Unilateral +
suf. -itate.unilateralitate (Dicționar de neologisme, 1986)UNILATERALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este unilateral. [Cf. it.
unilateralità].
unilateralitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)UNILATERALITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este unilateral. (< fr.
unilatéralité)
unilateralitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)unilateralitáte s. f.,
g.-d. art. unilateralitắțiiunilateralitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*unilateralitáte f. (d.
unilateral). Caracteru de a fi unilateral.
unilateralitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)unilateralitate f.
fig. caracterul celor unilaterale.
unilateralitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UNILATERALITÁTE s. f. Însușirea, starea a ceea ce este unilateral. —
Unilateral +
suf. -itate.