unilateral - explicat in DEX

unilateral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ Care nu angajează decât una dintre părțile contractante. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral.

unilateral (Dicționar de neologisme, 1986)
UNILATERÁL, -Ă adj. 1. Așezat pe o singură parte. 2. Care vede numai o singură latură a lucrurilor, care se rezumă la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. ♦ (Jur.; despre un contract) Care creează obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre un act juridic) Emanat de la o singură persoană. [< fr. unilatéral, cf. lat. unus – unul, latus – latură].

unilateral (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UNILATERÁL, -Ă adj. 1. așezat pe o singură parte. 2. care are în vedere numai o singură latură a lucrărilor, care se rezumă la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. ◊ (despre contracte) care creează obligații numai pentru una dintre părți. ◊ (despre un act juridic) emanat de la o singură persoană. (< fr. unilatéral)

unilateral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
unilaterál adj. m., pl. unilateráli; f. unilaterálă, pl. unilaterále

unilateral (Dicționaru limbii românești, 1939)
*unilaterál, -ă adj. (unu și lateral; fr. unilateral). Bot. Situat pe o singură latură: florĭ unilaterale. Jur. Care obligă numaĭ o parte, un contractant: contract unilateral, donațiunea e o convențiune unilaterală. Fig. Mărginit la un singur cerc de ideĭ, prea specialist: om unilateral. Adv. A trata unilateral o chestiune.

unilateral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
unilateral a. 1. Bot. situat numai pe o parte: flori unilaterale; 2. Jur. contract unilateral, care nu angajează decât pe una din părțile contractante; 3. fig. mărginit într’un singur cerc de idei: om unilateral.

unilateral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. — Din fr. unilatéral.