umezitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMEZITÓR, umezitoare, s. n. 1. Aparat de umezit hârtia prin stropire cu apă (pentru a o satina), în timpul procesului de fabricație.
2. (În sintagma)
Umezitor de aer = aparat care pulverizează apă și umezește aerul adus prin conducte din exterior la o instalație industrială, unde este nevoie de aer condiționat cu un anumit grad de umiditate. –
Umezi +
suf. -tor.umezitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umezitór s. n.,
pl. umezitoáreumezitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMEZITÓR, umezitoare, s. n. 1. Aparat de umezit hârtia prin stropire cu apă (pentru a o satina), în timpul procesului de fabricație.
2. (în sintagma)
Umezitor de aer = aparat care pulverizează apă și umezește aerul adus prin conducte din exterior la o instalație industrială, unde este nevoie de aer condiționat cu un anumit grad de umiditate. —
Umezi +
suf. -
tor.