umezi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMEZÍ, umezesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦
Refl. (Despre atmosferă, aer, mediu) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă.
2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi;
p. ext. a luci, a străluci (din cauza lacrimilor). ◊
Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din
umed.umezi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umezí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. umezésc, imperf. 3
sg. umezeá; conj. prez. 3
să umezeáscăumezi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMEZÍ, umezesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦
Refl. (Despre atmosferă) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă.
2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi.
Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. — Din
umed.umezì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)umezì v. a (se) face umed.