umezeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (
1); umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie.
2. Aspect pe care îl au ochii înlăcrimați;
p. ext. strălucire a ochilor (din cauza lacrimilor). –
Umezi +
suf. -eală.umezeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umezeálă s. f.,
g.-d. art. umezélii; pl. umezéliumezeală (Dicționaru limbii românești, 1939)umezeálă f., pl.
elĭ. Apă (picăturĭ, abur) răspîndită pin [!] pămînt, pin zidurĭ, pin aer (igrasie [!]):
umezeala aeruluĭ după ploaĭe se măsoară cu igrometru [!]. – Vechĭ și
umegĭune, -june. Cp. cu
putregĭune.umezeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)umezeală f. însușirea celor umede.
umezeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie.
2. Aspect umed al ochilor. —
Umezi +
suf. -
eală.