umecta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMECTÁ, umectez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A umezi ușor (și numai la suprafață). – Din
fr. humecter, lat. humectare.umecta (Dicționar de neologisme, 1986)UMECTÁ vb. I. tr. (
Med.) A umezi ușor (la suprafață). [P.i.
-tez. / < fr.
humecter, cf. lat.
humectare].
umecta (Marele dicționar de neologisme, 2000)UMECTÁ vb. tr. (med.) a umezi ușor (la suprafață). (< fr.
humecter, lat.
humectare)
umecta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umectá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
umecteázăumecta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMECTÁ, umectez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A umezi ușor (și numai la suprafață). — Din
fr. humecter, lat. humectare.