umbros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMBRÓS, -OÁSĂ, umbroși, -oase, adj. 1. (Despre copaci, vegetație) Care face umbră (
I 1), care ține umbră; (despre locuri) care se află la umbră, acoperit de umbră, plin de umbră; umbrit.
2. Întunecos. –
Lat. umbrosus sau
umbră +
suf. -os.umbros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)umbrós adj. m.,
pl. umbróși; f. umbroásă, pl. umbroáseumbros (Dicționaru limbii românești, 1939)umbrós, -oásă adj. (lat.
umbrosus). Plin de umbră:
pădure, vale umbroasă; castaniĭ îs umbroșĭ.umbros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)umbros a.
1. care face umbră:
păduri umbroase; 2. acoperit de umbră:
vale umbroasă. [Lat. UMBROSUS].
umbros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMBRÓS, -OÁSĂ, umbroși, -oase, adj. 1. (Despre copaci, vegetație) Care face umbră (
I 1), care ține umbră; (despre locuri) care se află la umbră, acoperit de umbră, plin de umbră; umbrit.
2. întunecos. —
Lat. umbrosus sau
umbră +
suf. -
os.