ultramontanism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ULTRAMONTANÍSM s. n. Curent în cadrul catolicismului, care nu admite unele libertăți organizatorice ale Bisericii catolice din Franța față de Papă. – Din
fr. ultramontanisme.ultramontanism (Dicționar de neologisme, 1986)ULTRAMONTANÍSM s.n. Curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice. [< fr.
ultramontanisme].
ultramontanism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ULTRAMONTANÍSM s. n. curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice. (< fr.
ultramontanisme)
ultramontanism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ultramontanism n. doctrină religioasă a ultramontanilor.
ultramontanism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ULTRAMONTANÍSM s. n. Ansamblul manifestărilor obediente ale capilor Bisericii catolice din țările occidentale față de Roma în
sec. XIX;
p. ext. atitudine centralistă din partea bisericii catolice. — Din
fr. ultramontanisme.