ultramontan (Dicționar de neologisme, 1986)
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) de dincolo de munți. 2. (Adept) al ultramontanismului. [Pl. -ni, -ne. / cf. it. ultramontano, fr. ultramontain < lat. ultra – de dincolo, mons – munte].
ultramontan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ULTRAMONTÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) de dincolo de munți. (< fr. ultramontain)
ultramontan (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ultramontán, -ă s. și adj. (d. ultra- și lat. montanus, adică „de dincolo de munțiĭ Alpĭ” considerîndu-te în Francia). Partizan al infalibilitățiĭ [!] și omnipotențeĭ papeĭ. V. galican.
ultramontan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ultramontan a. situat dincolo de Alpi, de curtea papală. ║ m. partizan al infailibilității papilor și al omnipotenței lor.