uligaie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ULIGÁIE s. f. (
Reg.) Uliu; erete. – Din
uliu + gaie.uligaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uligaie f.
Zool. șorecar. [Compus din
uliu și
gaie].
uligaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)uligáĭe f., pl.
ăĭ (cp. cu
ulĭ și
gaĭe și cu
buligaĭ). Șoricar, un fel de ulĭ (
búteo).