ulema - explicat in DEX

ulema (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuțiile de legiuitor). – Din tc. ulema.

ulema (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ulemá (-ále), s. f. – Doctor în legi la mahomedani. Tc. (arab.) ulema (Șeineanu, III, 126), cf. sb., sp. ulema.

ulema (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále, art. ulemálele

ulema (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ulemá f., pl. ale (turc. ar. ulema și ülema, pl. d. alim, erudit, învățat). Teolog și legist la musulmanĭ (imam, muftiŭ, cadiŭ). – Și ulama.

ulema (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuții de legiuitor). — Din tc. ulema.

ulemà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ulemà f. teolog și legist muzulman (imam, muftiu, cadiu): voi, ulemale, rugați pentru Șahul și oștile sale! BOL. [Turc. ULEMA, savant].