ulicioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ULICIOÁRĂ, ulicioare, s. f. Diminutiv al lui
uliță; hudiță. –
Uliță +
suf. -ioară.ulicioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ulicioáră s. f.,
g.-d. art. ulicioárei; pl. ulicioáreulicioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ulicioară f. uliță mică și strâmtă.
ulicioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ULICIOÁRĂ, ulicioare, s. f. Diminutiv al lui
uliță; hudiță. —
Uliță +
suf. -
ioară.ulicĭoară (Dicționaru limbii românești, 1939)ulicĭoară f., pl.
e (dim. d.
uliță). Uliță mică, stradelă.