uimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚIMĂ, uime, s. f. (
Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [
Var.:
údmă s. f.] –
Cf. ngr. ídhma „ umflătură dureroasă ”.
uimă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. –
Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima
var., e posibil să fie vorba de un
der. de la rădăcina expresivă
mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich,
Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la
sl. ujmati „a sustrage”,
cf. uimi. În general se pornește de la
udmă, pentru a se ajunge la
gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu,
Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din
gr. ὄγϰωμα); dar această
var. pare dubioasă și oricum
der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția
var.,
cf. ALR, I, 113.
uimă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)úimă, -e, s.f. – (med.) Umflătură dureroasă (la gât sau la subsuori); inflamație a unui ganglion limfatic; termen atestat în loc. de pe valea Izei și a Vișeului; pe valea Marei se folosește moimă, termen identic și pentru maimuță (ALR 1969: 163); abces (Țiplea 1906); adenită (Butură 1979); umflătură la ureche sau la genunchi; bubă, umflătură: „Uimă uimită, / Bubă bubată / Cată și-ndărată” (Memoria 2001, 51). – Din rădăcina mom-, cf. momâie, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură” (de la moimă, atestată exclusiv în Maramureș) (DER).
uimă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)úimă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. úimei; pl. úimeuimă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uimă f. umflătură la gât, la subțioară, la stinghii. [Mold.
udmă: origină necunoscută].
uimă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÚIMĂ, uime, s. f. (
Pop.) Inflamație a ganglionilor limfatici (de la gât și de la subsuori); scurtă. [
Var.:
údmă s. f.] —
Cf. ngr. ídhma „umflătură dureroasă”.
uĭmă (Dicționaru limbii românești, 1939)úĭmă, V.
udmă.