uimăci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))UIMĂCÍ, uimăcesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se zăpăci, a rămâne uimit. – Din
uimi + buimăci.uimăcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uimăcì v. a se uimi cu totul.