uică(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) úică (uici), s. m. – Unchi. Sb. ujak, ujko (Candrea). În Trans. și Olt. – Der. uină, s. f. (Banat, mătușă), din sb. ujna.
uică(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ÚICĂ,uici, s. m. (Reg.) Unchi; nene, bade. – Sb. ujko.