uda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UDÁ, ud, vb. I.
1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă sau cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (
1), a umezi (
2). ◊
Expr. A-și uda gura = a bea puțin, pentru a -și potoli setea.
A uda prânzul (sau
bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (
Refl.)
A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi.
2. Tranz. (Despre ape) A străbate un ținut (pe care îl alimentează cu apă).
3. Refl. (Mai ales despre sugari) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). –
Lat. udare.uda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)udá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
údăudà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)udà v. a muia, a stropi:
a uda florile; fig.
a uda cu lacrimi. [Lat. UDARE].
uda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UDÁ, ud, vb. I.
1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă ori cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (
1), a umezi (
2). ◊
Expr. A-și uda gura = a bea puțin, pentru a-și potoli setea.
A uda prânzul (sau
bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (
Refl.)
A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi.
2. Tranz. (Despre ape) A străbate un ținut (pe care îl alimentează cu apă).
3. Refl. (Mai ales despre sugari) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). — Lat.
udare.