ud (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UD, -Ă, uzi, -de, adj.,
s. n. 1. Adj. Pătruns, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (
3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el.
2. S. n. Urină.
Bășica udului. –
Lat. udus.ud (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ud (-dă), adj. –
1. Înmuiat. –
2. Umed. –
3. (
S. n.) Urină. –
Mr.,
megl.,
istr. ud. Lat. ūdus (Pușcariu 1785; REW 9030),
cf. vegl. yoit. –
Der. uda, vb. (a muia, a umezi; a iriga, a trece un rîu printr-o regiune determinată; a urina;
fam., a însoți o mîncare cu băutură);
udat, s. n. (umezit; acțiunea de a urina);
udătură, s. f. (muiere, umezire;
înv., secreție, umoare; ciorbă, supă, aliment lichid; mîncare în general; băutură, vin; rouă);
udeală, s. f. (umezeală, rouă;
fam., băutură).
Uda (
mr.,
megl.,
istr. ud), trebuie să ajungă la
lat. udāre (Pușcariu 1786; REW 9029).
ud (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ud1 adj. m.,
pl. uzi; f. údă, pl. údeud (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ud2 (
pop.)
s. n.,
pl. úduriud (Dicționaru limbii românești, 1939)1) ud, -ă adj. (lat.
udus). Plin de apă (maĭ mult de cît [!]
umed și
jilav):
după ploaĭe pămîntu e ud. S. n., pl.
urĭ. Eŭf. Urină.
ud (Dicționaru limbii românești, 1939)2) ud, a
-á v. tr. (lat.
udare). Stropesc orĭ moĭ în apă orĭ în alt lichid:
a uda florile. Fig. A uda un prînz, a oferi și vin.
A uda un galon, a face cinste că l-aĭ obținut.
ud (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ud a. și m. foarte umed. [Lat. UDUS]. ║ n. urină.
ud (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UD, -Ă, (
1)
uzi, -de, adj., (
2)
uduri, s. n. 1. Adj. Plin, îmbibat de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezeală, foarte umed; murat (
3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ♦ Plin de nădușeală; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a urinat pe el.
2. S. n. Urină.
Bășica udului. —
Lat. udus.