ucrainean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Ucrainei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Ucrainei sau populației ei, privitor la Ucraina sau la populația ei. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (
1). [
Pr.:
-cra-i-] –
Ucraina (
n. pr.) +
suf. -ean.ucrainean (Marele dicționar de neologisme, 2000)UCRAINEÁN, -Ă CRAI-NEAN/ adj., s. m. f. (locuitor) din Ucraina. ◊ (s. f.) limbă slavă, cu numeroase dialecte, vorbită de ucraineni. (< fr.
ukrainien)
ucrainean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl.
ucrainéni; adj. f., s. f.
ucrainéană, pl.
ucrainéneucrainean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Ucrainei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Ucrainei sau ucrainenilor (
2), referitor la Ucraina ori la ucraineni. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (
1). [
Pr.: -
cra-i-] —
Ucraina (
n. pr.) +
suf. -
ean.