ucis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. –
V. ucide.ucis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ucís (rar)
s. n.,
pl. ucísuriucis (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ucis a. și m. cel omorît.
ucis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UCÍS, ucisuri, s. n. (Rar) Ucidere. —
V. ucide.