ubertate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
UBERTÁTE s.f. Fertilitate, fecunditate; abundență. [g.-d. art. ubertắții] (din lat. ubertas) [def. MDN]
ubertate (Dicționar de neologisme, 1986)
UBERTÁTE s.f. (Liv.) Fertilitate, fecunditate; abundență. [Var. uberitate s.f. / cf. fr. uberté, lat. ubertas].
ubertate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UBERTÁTE s. f. fertilitate, fecunditate; abundență. (< lat. ubertas)