ușurel - explicat in DEX

ușurel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor². – Ușor² + suf. -el, -ea, -ică.

ușurel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle

ușurel (Dicționaru limbii românești, 1939)
ușurél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. ușor). Ușor (propriŭ și fig.): sarcină, muncă ușoară. Frivol, neserios, ușuratic; om ușurel. Adv. A judeca ușurel.

ușurel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ușurel a. și adv. 1. cam ușor; 2. fig. care nu e serios.

ușurel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor². — Ușor² + suf. -el, -ea, -ică.