ușuratic - explicat in DEX

ușuratic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. – Ușor² + suf. -atic.

ușuratic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ușurátic adj. m., pl. ușurátici; f. ușurátică, pl. ușurátice

ușuratic (Dicționaru limbii românești, 1939)
ușurátic, -ă adj. Ușurel, frivol: om ușuratic. Adv. A judeca ușuratic.

ușuratic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ușuratic a. ușurel: mintea sa atât de ușuratică BĂLC.

ușuratic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UȘURÁTIC, -Ă, ușuratici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de seriozitate (mai ales din punct de vedere moral); nesocotit; flușturatic, frivol. — Ușor² + suf. -atic.