ușura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UȘURÁ, ușurez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A reduce sau a scădea din greutate.
2. Fig. A(-și) alina, a(-și) potoli o suferință fizică sau morală. ♦ A (se) destăinui pentru a-și alina o durere sufletească. ♦
Refl. (Despre boli) A ceda, a slăbi, a se ameliora. ♦
Tranz. A înlesni, a facilita.
3. A (se) elibera, a scoate sau a ieși de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra. ◊
Expr. (
Fam.)
A (
se)
ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii. ♦
Tranz. Fig. A scuti; a salva. – Din
ușor2.ușuraUȘURÁ,
ușurez, vb. I. Refl. A urina; a defeca (
2).
ușura (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ușura, ușurez v. r. (eufem.) 1. a defeca.
2. a urina.
ușura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ușurá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ușureázăușurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ușurà v.
1. a scăpa în parte de o povară;
2. a scădea munca, a alina răul:
a ușura mizeria; 3. fig. a-și descărca inima de ceea ce o apasă;
4. a da naștere unui copil. [V.
ușor].
ușura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UȘURÁ, ușurez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A reduce sau a scădea din greutate.
2. Fig. A(-și) alina, a(-și) potoli o suferință fizică sau morală. ♦ A (se) destăinui pentru a-și alina o durere sufletească. ♦
Refl. (Despre boli) A ceda, a slăbi, a se ameliora. ♦
Tranz. A înlesni, a facilita.
3. A (se) elibera, a scoate sau a ieși de sub apăsarea unui lucru greu; a (se) despovăra, ◊
Expr. (
Fam.)
A (se) ușura de bani = a face să cheltuiască sau a cheltui o mare sumă de bani sau toți banii. ♦
Tranz. Fig. A scuti; a salva. — Din
ușor2.