ușurător - explicat in DEX

ușurător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. – Ușura + suf. -ător.

ușurător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ușurătór (rar) adj. m., pl. ușurătóri; f. sg. și pl. ușurătoáre

ușurător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UȘURĂTÓR, -OÁRE, ușurători, -oare, adj. (Rar) Care ușurează, alină, liniștește, calmează. — Ușura + suf. -ător.