ușuliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) UȘULÍȚĂ,ușulițe, s. f. (Rar) Ușiță. – Ușă + suf. -uliță.
ușuliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ușulíță (pop.) s. f., g.-d. art. ușulíței; pl. ușulíțe
ușuliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) UȘULÍȚĂ,ușulițe, s. f. (Pop.) Ușiță. — Ușă + suf -uliță.