ușuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) UȘÚȚĂ,ușuțe, s. f. (Reg.) Ușiță. – Ușă + suf. -uță.
ușuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ușúță (reg.) s. f., g.-d. art. ușúței; pl. ușúțe
ușuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) UȘÚȚĂ,ușuțe, s. f. (Reg.) Ușiță. — Ușă + suf. -uță.