ușier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UȘIÉR, ușieri, s. m. (Ieșit din uz) Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [
Pr.:
-și-er] –
Ușă +
suf. -ier (după
fr. huissier).
ușier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ușiér (om de serviciu)
(-și-er) s. m.,
pl. ușiériușier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ușier m.
1. cel ce stă în anticamera suveranilor, miniștrilor, etc. spre a introduce persoanele ce primesc;
2. cel însărcinat a face serviciul ședințelor în unele adunări.
ușier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UȘIÉR, ușieri, s. m. Om de serviciu la unele instituții publice (care stătea la ușă). [
Pr.: -
și-er] —
Ușă +
suf. -
ier (după
fr. huissier).