ușiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UȘÍȚĂ, ușițe, s. f. Diminutiv al lui
ușă; ușuliță, ușuță, uscioară. –
Ușă +
suf. -iță.ușiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ușíță s. f.,
g.-d. art. ușíței; pl. ușíțeușiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UȘÍȚĂ, ușițe, s. f. Diminutiv al lui
ușă; ușuliță, ușuță, ușcioară. —
Ușă +
suf. -
iță.