ușer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UȘÉR, ușeri, s. m. (În evul mediu) Dregător de curte în Moldova, care avea sarcina de a primi solii și de a-i introduce la domn; funcție ocupată de acest dregător. [
Var.:
ușár s. m.] –
Ușă +
suf. -er.ușer (Dicționaru limbii românești, 1939)ușér m. (d.
ușă).
Vechĭ. Un boĭer moldovenesc care avea grija să introducă la domn pe oaspețiĭ Turcĭ maĭ însemnațĭ.
Azĭ. Ușier (după fr.
huissier). Aprod care stă la ușa unuĭ mare funcționar. Servitor care face serviciŭ la cameră și la senat în timpul ședințelor ș. a. V.
portar, dorobanț, pedel, planton.ușer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UȘÉR s. m. v. ușar. —
Ușă +
suf. -
ar.