ușarnic - explicat in DEX

ușarnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. – Ușă + suf. -arnic.

ușarnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ușárnic (pop.) adj. m., s. m., pl. ușárnici; adj. f., s. f. ușárnică, pl. ușárnice

ușarnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
ușárnic, -ă adj. (d. ușă. Cp. cu ulițarnic). Care umblă pe la ușile altora, haĭmana, vagabond, soĭ răŭ. – În est pop. ușărnic.

ușarnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UȘÁRNIC, -Ă, ușarnici, -ce, s. m. și f., adj. (Pop. și depr.) (Persoană) care umblă pe la ușile altora, căreia nu-i place să stea acasă. — Ușă + suf. -arnic.