ușar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UȘÁR s. m. v. ușer.ușar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ușár (dregător)
s. m.,
pl. ușáriușar (Dicționaru limbii românești, 1939)ușár m.
Cor. Ușer.
ușar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UȘÁR, ușari, s. m. (În Evul Mediu, în Moldova) Dregător însărcinat cu paza porții domnești, cu primirea solilor'și introducerea lor la domn. [
Var.:
ușér s. m.].