tușit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUȘÍT s. n. Faptul de
a tuși; acces de tuse; tușitură. –
V. tuși.tușit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tușít s. n.tușit (Dicționaru limbii românești, 1939)tușít n., pl.
urĭ. Acțiunea de a tuși mereŭ:
m´aĭ asurzit cu atîta tușit !tușit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUȘÍT s. n. Faptul de
a tuși; acces de tuse; tușitură. —
V. tuși.