tută - explicat in DEX

tută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÚTĂ¹, tute, s. f. (Reg.) Persoană care vorbește vrute și nevrute; p. ext. prostănac, tont. – Et. nec.

tută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÚTĂ², tute, s. f. Instrument în formă de cilindru, folosit pentru a prinde și scoate țevile rămase accidental în gaura unei sonde. – Din fr. tute.

tută (Dicționar de neologisme, 1986)
TÚTĂ s.f. 1. Instrument în formă de cilindru, folosit pentru prinderea țevilor rămase în gaura sondei. 2. Vas din material refractar în care se topesc minereurile pentru analiza pe cale uscată. [< germ. (Fang)-tute].

tută (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TÚTĂ s. f. 1. instrument în formă de cilindru, pentru prinderea țevilor rămase în gaura sondei. 2. vas din material refractar în care se topesc minereurile pentru analiza pe cale uscată. (< fr. tute)

tută (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tută, tute s. f. (reg.) femeie proastă

tută (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tútă (pop.) s. f., g.-d. art. tútei; pl. túte

tută (Dicționaru limbii românești, 1939)
tútă f., pl. e (V. tut). Tel. Tureatcă, om prost orĭ ignorant: ce tută !

tută (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÚTĂ¹, tute, s. f. (Pop.) Persoană care vorbește vrute și nevrute; p. ext. prostănac, tont. — Et. nec.

tută (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÚTĂ², tute, s. f. Instrument în formă de cilindru, folosit pentru a prinde și scoate țevile rămase accidental în gaura unei sonde. — Din fr. tute.