tut (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
tut, -ă, tuți, -e, adj. (reg.) 1. prost, tont. 2. leneș, prăpădit, rău, murdar.
tut (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
tut, -ă, adj. – Prost, tont (Țiplea 1906). – Din germ. Tute.
tut (Dicționaru limbii românești, 1939)
tut, -ă adj. (cp. cu tont, după fonetizmu [!] sîrbesc și rusesc, care preface pe on în u). Maram. Tont.