tutungereasă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TUTUNGEREÁSĂ,tutungerese, s. f. (Fam.) Tutungioaică. – Tutungiu + suf. -ăreasă.
tutungereasă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tutungereásă (fam.) s. f., g.-d. art. tutungerései; pl. tutungerése
tutungereasă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TUTUNGEREÁSĂ,tutungerese, s. f. (Fam.) Tutungioaică. — Tutungiu + suf. -ăreasă.