tușina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUȘINÁ, tușinez, vb. I.
1. Tranz. (
Reg.) A tunde oile pe sub pântece și între picioarele dinapoi, pentru a ușura mulsul și suptul mieilor.
2. A tunde scurt părul, barba sau mustața cuiva.
3. A tăia ațele, destrămaturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, ale unei împletituri.
4. A tunde iarba; a aranaja (la același nivel) frunzișul unor arbori sau arbuști. –
Lat. *tonsionare (<
tonsio).